Increderea in oameni

Asta seara mi s-a intamplat un lucru care, recunosc, nu mi s-a mai intamplat de mult timp.

Am fost la magazinul de tehnico-sanitare din cartier sa intreb de un cot tehnic, care imi trebuia pentru scurgerea de la bucatarie. Nimic interesant pana aici.
Partea uimitoare a fost cand, dupa ce am intrebat vanzatoarea despre ce aveam nevoie si mi-a oferit doua variante, care recunosc ca in acel moment m-au lasat in ceata, ca nu imi aminteam ce tip, marime si alte chestii de genul aveam eu nevoie, mi-am dat seama ca nu am bani suficienti la mine sa il cumpar, motiv pentru care, doamna, ca era destul de in varsta mi-a intins cele doua obiecte si mi-a cerut sa le iau, sa verific care imi trebuie exact si, eventual sa vin sa il platesc pe cel care am eu nevoie. Sau sa i le aduc inapoi alta data! :O :O:O. Am ramas uimita, nu mi se intampla prea des, am ramas muta de uimire, lucru care nu mi se intampla aproape deloc si nu am mai reusit sa scot decat un “Multumesc, trec maine dimineata si le aduc inapoi”.

Asta a fost prima parte a povestii. A doua parte incepe nici 2 magazine mai departe, la macelarie, de unde voiam sa imi cumpar carne. Imi lipseau 2 lei sa pot cumpara ceea ce voiam si in consecinta, renunt si imi cer scuze. Mi se raspunde:”Lasati, mi aduceti in alta zi”.

In decurs de 10 minute, doi oameni complet necunoscuti m-au lasat muta de uimire cu dovada lor de incredere.

Leave a Reply