Despre prosti

Sunt un om. Foarte tolerant, ar spune unii. Si cred ca am si rabdare suficienta.Pana la un momemnt dat.

Un lucru nu imi place: prostia. Nu imi plac oamenii prosti. Nu incerc sa ii condamn prea tare, sa ii judec, dar nici sa ii inteleg, e adevarat, dar pentru ca nu am ce sa inteleg. E prea mult si nu am timp de irosit. Nu ii atac, ca nu am sorti de izbanda. Exista o vorba in batrani care spune ca “cu prostii nu te pui”. Nu imi plac prostii care, dupa ce ca sunt prosti, tin sa fie si fuduli. Nu, nu, nu.
Iar aia de sunt saraci cu duhul, apai nu ai a le face nimic, ca nu poti.

De ce incerci sa minti si sa pacalesti si sa arati ca tu, de fapt, esti ceea ce ai demonstrat singur ca nu esti? De ce, daca tot sustii ca esti cu ceva neuroni in cap si nitica materie cenusie in capsorul ala, nu vrei sa recunosti ca nu te duce mintea, ca nu stii sa faci altceva decat sa minti si sa inseli ca sa poti merge mai departe??? De ce? De ce?
Am invatat un lucru: daca nu poti, cineva te va ajuta; daca nu stii, cineva va veni sa te invete; daca nu vrei, cineva te va obliga. Dar, daca esti prost, tot prost vei fi mereu. Nimeni nu va veni sa te lumineze si sa iti scoata prostia din cap, decat daca tu vrei:)

Leave a Reply